Cum mi-am petrecut Crăciunul . . . .

 

Inițial crezusem că voi scrie cu destulă lejeritate despre orice, dar am fost sufocată de non imaginație. Este greu să scrii haotic fără ținta, despre nimicuri repetitive. Așa că am să abordez o temă acută, stânjenitoare, dar, reală. 

   


Cum  mi-am petrecut Crăciunul . . . .

          
Ziua A (de la anterior )  Am trăit febra cumpărăturilor ca orice vietate dotată cu un creier îmbâcsit cu neuroni raționali și am verificat lista lungă și imaginară sculptată pe pereții memoriei.  Printre rafturile de făină,
mălai, orez  ori vitrinele în care stau așezați apetisanții curcani, pulpele de porc și șuncile sau jucăriile care-ți orbesc privirea prin culoare și drăgălășenie fascinând copiii, intervine competiția acerbă a prețurilor care te întărâtă sau te îndepărtează . Nu am regăsit echilibrul între preț și bunăvoința ce ar fi trebuit să se regăsească nu numai în piepturile cumpărătorului ci și al comerciantului. Nu mă număr printre acei ce au puterea să se abțină la pofta stomacului . Fiind o fire pofticioasă  consider că n-ar fi fost tocmai creștinește să stau cu rugăciunea pe buze și cu gândul la meniul de sărbătoare. Este o diferență între zâmbetul mimat și "bucuria" din interiorul portmoneului care-ți pune în balans achiziționarea prețiosului cârnat afumat sau o jucărie piperată . Stai și râzi prostește atunci când oribila slănină atinge cote deluroase și oasele afumate le cumperi de parcă ar fii carne macră , atunci brusc constați că tocmai "particularitățile" nesimțite a acestor zile îți vor tăia apetitul pentru cumpărături .[ Serios , nu mai există pe rafturile dumneavoastră domnilor decât prețuri ce depășesc bunul simț ?  ] Ziua s-a scurs precum apa sorbită de pământul ars de soare , colorând  imaginea  unei viitoare mese îmbelșugate în sânul familiei.

                                                              

Ziua B (de la bosumflat)

 Programul de lucru al soțului meu este unul haotic iar primele mele semne de neliniște au început în zorii zilei  când din nou geanta de lucru s-a pus din nou în postura de purcel prin umplerea ei cu hainele trebuincioase unei vieți petrecute mai mult pe drumuri. Subit mi s-a evaporat entuziasmul la gândul că din nou va trebui să-mi replanific treburile casnice care ar fi trebuit teoretic împărțite. Oricât de inventivă aș fi, munca este aceeași. Obositor de ciclica.Rotirea mașinii de spălat mi-au stors constant creierii în timp ce robotizam prin micuța mea bucătărie. Rufe de pus la uscat, de împachetat, restabilirea jucăriilor în locurile de origine, ștersul prafului, aspirarea covoarelor, curățarea sobelor, pregătirea focului . . . Doar eu și micuța care prezintă semne de răceală . . .

                                                                               

    Ziua C ( Complicat )      

 M-am îngropat în sarmale, curcan umplut
cu mere, castane și cârnați, îmbătându-mi
simțurile în miresmele tari de afumătură.
Iar răbdarea mea se dizolvă încet într-o
neputință vădită. N-am petrecut niciodată
ajunul singură . . . Micuța adormise și ea,
ostenită. În toiul nopții am împodobit bradul
fără verva de alta data.

 Ziua de Crăciun

Ziua a început nefericit cu prea multă "liniște" iar a mică a  prezentat semne clare de răceală; de relaxare nu se punea problema. Dar fericirea uneori îți bate în geam. La propriu. În timp ce mă pregăteam să fac o supiță de pui, mă trezesc cu ea în bucătărie, veselă, boala părând că se evaporase. Fetele din vecini veniseră să ne colinde. Brusc toată casa radia de fericire. Discuțiile dintre mine și vecină erau ușor acoperite de râsetul fetelor precum clinchetul clopoțeilor. A fost miracolul nostru. Și bineînțeles supa tot am terminat-o.  Preventiv .

PS. La ora aceasta stau cu soțul meu la masă și sorbim un vin fiert, vinul fiind preparat chiar din strugurii noștri din curte.Oricum șederea lui se rezumă la doar câteva ore. Mă mulțumesc cu frânturi de clipe pentru că în el găsesc mănunchiul de bunăvoință, grijă, respect și protecție precum și dragostea canalizată pentru o mână de oameni. Adică, noi !