Grădina de legume

               Ne-am hotărât să semănăm și noi în micuța noastră grădină câteva legume trebuincioase. Suntem novici chiar foarte neexperimentați în domeniul acesta dar ne bazăm mai mult pe norocul începătorului. De când cu gradina de legume suntem de-a dreptul epuizați. Ne trezim devreme și adormim rupți seara. Omul meu a primit de la un coleg de serviciu (care are o seră, de-acolo și noțiunile noastre de bază și sfaturi nenumărate, căruia îi mulțumim din suflet ) muuulte răsaduri de roșii, vreo 60 la număr din care au pierit vreo 4, câțiva ardei iuți de decor și câțiva castraveți. În plus același coleg ne-a oferit un furtun cu picurător pentru a nu ne mai chinui cu udatul roșiilor. Oricum dacă toate merg bine de la toamna vom pregăti pământul din fața casei pentru anul următor și mă fac țăran agricultor. Primele semănate au fost ceapa, usturoiul, ridichile, salata verde, pătrunjelul, mărarul, țelina, coriandrul, tarhonul, cimbru, busuiocul, dovlecelul, mazărea, fasolea pitică și cea cățărătoare și castraveții. Ghinionul sau vremea ne-a lăsat fără castraveții semănați întâia oară dar ne-am încăpățânat și am pus alții, care acum sunt voinici. Am pus și porumb dulce dar nu au ieșit decât câțiva. În schimb ne-am trezit cu câteva fire de floarea soarelui răsărită prin curte, noroc cu omul meu care le mai știe că dacă ar fi fost după mine aș fi spus că cine știe ce buruieni mai ies și le rupeam de mult.

      Am cumpărat 4 roșii pentru a înlocui cele pierdute din cauza timpului nărăvaș (pe care, da ați citit bine le-am plantat eu cu mânuțele mele) , câțiva ardei kapia, ardei pentru umplut și gogoșari (pe care tot eu mi i-am plantat) . Nu știu ce s-a întâmplat dar unul dintre cele enumerate mai sus, pentru că încă nu știu care cum sunt înfățișate de mama natură, s-a transformat într-o splendidă buruiană, înaltă și vânjoasă și am scos-o din pământ pe năstrușnică. Am săpat, plivit și iar săpat și iar plivit, căci ploaia nu aduce decât muncă în plus, oboseală și grijă multă. Omul meu râde de mine spunându-mi că nu fac diferența între hârleț și sapă. Mă rog, eu sap cu ce-mi vine bine. Am mâinile crăpate și înțepate de buruieni. Dar nu mă las eu ușor. Nici el ! Verifică în fiecare dimineață să vadă care o mai crăpat sau care o mai crescut. Oricum speranțele sunt mari ținând cont de faptul că e prima dată când nu numai teoretic muncim pământul în disperare.

Prima sperietură am tras-o când roșiile au avut ceva, nu mă întrebați ce că nu mă pricep, dar au trebuit stropite. De la atâta ploaie s-a pus o rugină pe ele îmbolnăvindu-le. Acum au apărut niște gângănii mici ca niște musculițe și am preparat o soluție din usturoi, ardei iute, ulei și detergent, pe care am găsit-o aici , pentru a evita stropirea chimică. Sincer se înălțase un miros ciudat de usturoi în toată grădina că omul meu a fugit de acolo spunând că dacă el nu mai poate sta acolo, nu-i de mirare că nu se mai apropie nimic de ele. Sper însă să nu leșine legumele mele.

Căpșunile îmi înseninează ziua și îmi stârnesc apetitul zilnic prin culoare, parfum și dimensiunea lor. Ocupaseră până acum toată grădina dar a trebuit să facem loc legumelor și le-am lăsat pe cele din dreptul viei. Oricum avem suficient cât să recoltăm săptămânal cate un castronel. În speranța că nu v-am plictisit enumerându-vă îndeletnicirile noaste actuale vă doresc un timp minunat precum tânjesc eu pentru gradina mea . Că m-am saturat de ploaie!